O rasã foarte putin promovatã la noi în ultimii ani dar care a rezistat eroic datoritã noilor curente venite din afarã este Tippler-ul de altitudine.
Vom afla, în cele ce urmeazã, amãnunte despre aceasta de la cel de care se leagã promovarea ei in ultimii ani, domnul Laurenţiu Bogorodiţã.
1.Sunteţi printre puţinii crescãtori de Tippleri de altitudine din România. Cum puteţi rezista într-o lume dominatã de “maratonişti”?
R: Obiectivul meu , este sã aduc tipplerul de altitudine acolo unde îi este locul .
Acum 20 de ani , în România , raportul dintre numãrul tipplerilor de altitudine şi numãrul tipplerilor de maraton , era de 50% – 50% .
2. De ce aceastã rasã?
R: Deoarece sunt nişte pãsãri nobile , care au altitudine , duratã , constanţã şi inteligenţã . Ce şi-ar putea dori mai mult un columbofil ?
3. Cât de greu este sã faci performanţa cu Tippleri de altitudine? Descrieţi rasa din punct de vedere al prolificitaţii, al rezistenţei faţa de boli, al tipului de alimentaţie şi antrenament la care se preteaza, etc.
R: Sunt porumbei foarte vitali , zboarã la liber , fãrã sã aibã nevoie sã fie condiţionaţi cu dropperul sau din hrãnire .
Sunt genul de porumbei care nu te solicitã foarte mult şi nu iţi rãpesc foarte mult timp .
Legat de antrenamente , în perioada concursurilor se preteazã foarte bine sã fie zburaţi cu o pauzã de 5 – 6 zile . Raportul efort – perioadã de refacere , este foarte important !
În ceea ce priveşte prima întrebare , legata de ,,cãt de greu este sã faci performanţa cu aceşti porumbei” , sincer uliul şi şoimul sunt aceia care scriu destinul fiecãrui zbor .
Eu locuiesc în localitatea Drobeta Turnu Severin , localitate situatã în judeţul Mehedinţi . La noi în zonã , pãsãrile rãpitoare fac legea !
Şoimul dunãrean , uliul , pânã chiar şi hudubele atacã stolurile pe tot parcursul anului , luând şi 2 – 3 porumbei la un singur zbor .
Marea majoritate a porumbeilor antrenaţi pentru concursuri devin victime în ghearele acestor vânatori de temut .
Scapã cine poate , concureaza în etape cine scapã în antrenamente . Acestea sunt regulile jocului !
4. Care sunt tratamentele pe care la faceţi de-a lungul anului?
R: Nu sunt adeptul tratamentelor preventive exagerate . Vaccinez porumbeii împotriva paramixovirozei , pestei aviare şi pseudopestei . Sunt afecţiuni virale cu transmitere aerogena , foarte periculoase , care pot distruge o mare parte din efectiv .
În cazul în care apar mici probleme , prefer sã tratez doar exemplarele afectate şi nu întreg lotul . Enteroguard-ul este un produs ieftin şi eficace , care trateazã o parte din afectiunile ce pot aparea pe parcursul unui an competiţional .
5. Credeţi cã existã reţete care sã facã porumbeii sa zboare mai bine?
R: Simplitatea este cea mai bunã reţetã . Porumbeii sãnatoşi , crescatorie curatã şi bine aerisitã , o alimentaţie compusã din porumb , orzoaicã , grâu şi un echilibru între efort şi perioada de refacere , sunt cheia succesului din punctul meu de vedere .
Ieftin şi bun şi daca ai noroc ca stolul sã nu fie foarte des atacat de şoimi , cu aceste ingrediente , rezultatele trebuie sa aparã .
6. Câti crescatori de Tippleri de înalţime sunt la ora actualã in România?
R: În jur de 16 columbofili din România care cresc tippleri de altitudine , cunosc eu.
Am 3 colaboratori care cresc aceastã varietate a tipplerului în judeţul Giurgiu , 2 în judetul Ilfov , 3 în Dolj , 1 în Constanţa , 1 în Caraş-Severin , 1 în Braşov şi 5 în Mehedinţi.
Suntem o familie , vorbim periodic la telefon , colaborãm !
Încercãm sã refacem ce s-a distrus.
În ultimii 20 de ani , în România s-au promovat tipplerii care corespundeau regulamentului de zbor , existent .
Porumbeii care zburau mai mult de 1 ora pe palier de dispariţie , erau descalificaţi .
Acest lucru pentru tipplerii de altitudine a însemnat un adevãrat dezastru , în timp ce tipplerii de maraton s-au înmulţit de la un an la altul , importându-se foarte mulţi de peste graniţe .
Sincer chiar nu mai are importanţa ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani în România la aceastã rasã , important este ce va fi în urmatorii ani .
7. Cum vedeţi competiţiile cu porumbei de agrement în acest moment?
R: Sunt într-o continua creştere atât ca numar de competitori , cât şi ca performanţe , dar dacã ne raportãm la colegii noştrii din fosta Iugoslavie , mai avem mult de muncit .
La rasele de duratã şi altitudine , ei sunt departe !
Au dus acest sport la rang de artã şi noi trebuie sa le urmãm exemplul . Trebuie sã invãţãm de la cei mai buni , trebuie sã fim deschişi cãtre nou , cãtre cunoaştere .
Una peste alta , suntem pe drumul cel bun .
8. Cum le vedeţi peste 20 de ani?
R: Este greu de spus cu exactitate . Din punctul meu de vedere , totul va depinde de profesionalismul columbofililor şi mai ales de felul în care vor fi manageriate , cluburile , etc.
Regulamentele de zbor joacã un rol hotãrâtor în acest sens .
9. Ce rasã sau rase de porumbei aţi recomanda unui tânãr începator şi ce sfaturi i-aţi da?
R: Conteazã mult ce îşi doreşte fiecare de la viaţã şi de la pasiunea sa . Totuşi indiferent de rasa de porumbei pe care se va decide sã o creascã , este obligatoriu sã îşi procure porumbei cu o origine nobilã , porumbei ai cãror pãrinţi şi bunici , au participat la concursuri oficiale , au cãştigat trofee .
Acesta este cel mai scurt drum spre marea performanţã !
Legat de originea unui porumbel pe care îl achiziţioneazã un tânar columbofil , cred cã a sosit timpul ca aceasta sã fie menţionatã într-un pedigreu care trebuie sã însoţeascã pasãrea .
Este timpul sã ne aliniem şi noi la lumea evoluatã , sã învaţãm eventual cãte ceva şi de la cei ce cresc porumbei voiajori .
Şi ca un ultim sfat , tânârul la început de drum , e bine sã ştie cã decât sã cumpere 20 de porumbei din piaţã , mai bine cu aceiaşi bani cumparã 2 porumbei de la un columbofil consacrat şi este mult mai câştigat .
Vã mulţumim pentru amabilitatea de a raspunde la întrebãri şi vã dorim success în activitate!
Vã mulţumesc şi vã doresc un nou an liniştit şi plin de realizãri!
36 Comments